Calimero era eroul principal dintr-un desen animat italiano-japonez, din vremea copilăriei. Un pui proaspăt ieșit din găoace, care își mai purta jumătate din coaja de ou pe cap, explorând o lume nouă în care totul este anapoda, întors împotriva lui. Explorează și nu poate să înțeleagă! De regulă, când dădea de necaz, leitmotivul era pronunțat în voce plângăreață… „și asta numai pentru că sunt mic!…”

calimeroColac peste pupăză, Calimero nici nu se potrivește nicăieri! Toți puii proaspăt ieșiți din găoace sunt galbeni, pufoși și drăgălași. El este negru! Ce-i drept, pe parcurs reiese că pe dedesubt și el este la fel, galben, pufos și drăgălaș. Atât doar că este murdar, dar, surpriză, negreala iese la spălat! Ce bună reclamă pentru detergent! (Pe vremea televizoarelor alb-negru chestia asta subtilă nu era prea evidentă 🙂 ).

Calimero a pătruns puternic în cultura populară europeană pe la anii ’70 și ’80. S-au creat cântece inspirate din personalitatea lui, în Belgia și Olanda s-a adoptat expresia „complexul calimero” pentru persoane care au impresia că toată lumea este împotriva lor. Soldații israelieni fuseseră botezați „calimero” din cauza căștilor în formă de jumătate de găoace, iar în Spania unele căști de motocicletă de formă asemănătoare erau numite „calimero.” Am rămas surprins să aflu că o nouă serie Calimero este inaugurată anul acesta într-o cooperare franco-italo-japoneză!

Dar ce să vezi, demult, demult, Calimero a mers cu mine la seminar! Nu i-am acordat atenție până acum, dar pentru că mă tot zgândăre, nu mai pot să-l neglijez. Uite așa, din când în când, când nu mai este de suportat, o s-i fac întrebările publice. Așa, să nu se mai plângă că el, micul și nătângul seminarist, nu este băgat în seamă.

Iată una din întrebările lui cu care mă sâcâie de o bucată de vreme. Isus a zis:

am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine. (Mat 25:43 CNS)

Apoi parcă ar continua cam ciudat – cică acum este rândul celor ce nu l-au căutat să meargă la pușcăria lor, una grozavă, veșnică, în care vor sta într-un foc continuu!

De ce și cum o sfârșește Isus în pușcărie tot mereu, în semenii mei? Hai, bolnav, mai înțeleg. Bolnav este un lucru onorabil – nu este implicată nici o deficiență morală. Când am fost bolnav, toți erau pe lângă mine cu grămada, îmbrăcați în haine frumoase – mă tratau ca pe un rege! Să fie sufletul unui pușcăriaș mai puțin valoros?

Dar în pușcărie? În America cel puțin, pușcăria este locul pentru oameni răi, oameni neadaptați social, oameni care fac rău. Iar după Scriptură, cei ce poartă sabia (mă rog, sau pistolul), pe drept o poartă, ca să-i pună acolo.

Cum ar fi, dacă ar exista o pușcărie cu administrația toată creștină, care i-ar trata pe pușcăriași ca pe Domnul lor? Hmmm… o iau razna?

De ce să mă duc să-l vizitez pe Isus în pușcărie? Sau, pentru că Isus a fost sfânt și fără păcat, să vizitez în pușcărie doar pe cei sfinți și fără păcat, care au ajuns acolo pe nedrept? Da, cum știu cine-s ăia și în plus, nu mi se pare să sugereze textul așa ceva?

Să planific o vizită la Guantanamo, ca să nu merg în iad?

De ce o sfârșește Isus mereu în pușcărie, atât de des, încât oricine să-l poată vizita cel puțin odată, ca să nu meargă în iad?

„Of, of, of! Și toate aceste nedumeriri numai pentru că sunt mic!…”

Viața grea a lui Calimero seminaristu’!

Advertisements