Uite așa, stau la masă și ascult foarte atent, pentru a nu știu câta oară, răspunsul lui John Piper la A Common Word, ca să pregătesc postarea următoare la temă, postare pentru care probabil voi mai pierde și dragostea altora, pentru că a unora deja am pierdut-o cu unele postări anterioare.
Ajung pe la minutul 8, unde Piper argumentează pe baza a Ioan 8:42ff că întrucât musulmanii nu l-au primit pe Isus în mod clar și explicit ca jertfă pentru păcate, ci l-au respins, ei nu-L cunosc, nici nu-L iubesc pe Dumnezeu. Ca atare, nu există nici o bază comună între creștini și musulmani în dragostea de Dumnezeu (și de aproapele), și tot documentul este falimentar pentru că presupune o astfel de dragoste comună celor două religii.
Ioan 8 sună cam așa:
Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. (Joh 5:42-43 CNS)
John Piper sună cam așa (vezi min. 8ff)
OK, fain. Stau și cuget profund asupra acestor ziceri..
Cum stau și cuget, computerul… ding! Nou mesaj de email. Îl deschid..
Văd postarea lui Daniel Brânzei – preluată de pe Facebook, cu un dialog despre bucuria unor evrei militari la sosirea sulurilor Torei în unitatea lor. Hmmm… vreun complotul a doi evrei-creștini-baptiști-români (Branzai și Obeadă 🙂 )… pentru ce? Ce urmăresc?
Cum mintea mi se mișcă între argumentul lui Piper și postarea lui Daniel despre bucuria evreilor, care ar trebui să fie și a noastră, a creștinilor, nu pot să nu fiu izbit de contrast… De ce nu citim textul din Ioan a fel pentru evrei (cărora le-a fost adresat în mod direct) ca și pentru musulmani? Dacă am face-o, argumentul lui Piper ar suna cam așa:
Pentru că evreii (ca și musulmanii) nu-l primesc pe Cristos, ei nu au dragoste de Dumnezeu. Nici nu-L cunosc. Așadar, între evrei și creștini nu există nici o bază comună în a acționa în lumea noastră în dragoste de Dumnezeu și de aproapele. Dacă cineva nu-l primește pe Cristos în mod explicit ca Mesia, Mântuitorul, acea persoană – musulman, evreu, hindus, român sau turc, sau orice altceva – nu-L iubește pe Dumnezeu. Dar mai presus de toți, pentru că Isus Mesia nu a venit nici la musulmani, nici la hinduși nici la budiști mai întâi, ci la evrei, evreii nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Acum, sincer, eu nu cred că evreii nu-L iubesc pe Dumnezeu (în afară ce cei atei). Dar sunt confuz de tot. De ce citim Biblia într-un fel pentru unii oameni și altfel pentru alții? De ce avem două măsuri pentru două categorii de oameni?
Și colac peste pupăză, un verset din Scriptură îmi sare în față:
Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri, sunt o scârbă înaintea Domnului. (Pro 20:10 CNS)
Vă rog, fie-vă milă, poate cineva să mă ajute să pun toate acestea împreună înainte să o iau razna? Mulțumesc frumos.
Chibzuieli 
Dragă Eugen, videoclipul poate fi ilustrativ pentru bucuria cu care David a dansat înaintea chivotului, etc. Diferența dintre evrei, poporul VT și islam poporul Coranului, nu mai cred că trebuie lămurită. Eu cred că Dumnezeu a avut, are și va mai avea planuri de îndeplinit cu poporul Său (Israel), chiar dacă evreii au căzut acum într-o înpietrire care a făcut posibilă mântuirea neamurilor (Rom. 11). Ca și apostolul Pavel și eu cred în revenirea lor și în re-altoirea în rădăcina eternă. În inima mea cred că este o diferență între un evreu care jubilează înaintea Torrei și un musulman care face același lucru înaintea Coranului (dacă o face).
Când am vizitat Israelul cu tatăl meu, Vasile Branzei, el se uita fascinat la dansul câtorva studenți mesianici cu perciuni. Totul era spontan, în mijlocul unei străzi, etc. I-a spus că sunt cam caraghioși. El m-a contrazis și mi-a spus: ,,Nu ști ce vorbești. Aceștia întrețin speranța mesianică în Israel. Domnul să-i binecuvinteze.“ Firește, aceasta nu este teologie. Este doar părerea lui.
Pe Caius îl las să răspundă în dreptul lui. Evreii au fost, sunt și vor fi poporul terestru al lui Dumnezeu. Biserica este poporul cu cetățenia cerească. Pe musulmani n-am unde să-i așez în această ecuație. Iartă-mă dacă n-am găsit o explicație mai bună decât această mărturisire personală.
Ridicată la nivelul unei dispute academice, deosebirea este între teologia de la Fuller și cea de la Master College, iar tu știi că am o slăbiciune pentru John MacArthur …
Daniel, eu înțeleg ce spui, dar nu răspunzi deloc nedumeririi mele. Nedumerirea este aceasta:
– Isus a spus evreilor care nu l-au primit că nu-L iubec pe Dumnezeu.
– Piper preia textul și îl aplică foarte apăsat musulmanilor.
– Nu continuă textul să se aplice evreilor de astăzi care nu-l primesc pe Cristos? Sau mutăm aplicația numai la musulmani? Până la urmă, evreii au mult mai multă cunoștință despre Mesia/Cristos decât musulmanii.
Alte aspecte pe care le ridici sunt chestiuni care merită atenție dar cu altă ocazie.
plus ca evreii se inchina Adevaratului Dumnezeu, Yahweh, chiar daca resping Triunitatea, avand astfel o revelatie restanta!
pe cand musulmanii, nici macar nu se incchina adevaratului Dumnezeu…..
OK, deci, evreii care-L resping pe Isus au ca tată pe diavolul (după Isus Cristos), dar se închină adevăratului Dumnezeu… tot nedumerit am rămas.
momentan, datorita respingerii adevaratului Mesia, ar parea ca susulmanii si evreii se afla in aceeasi “barca”…numai ca, diferenta este ca ptr evrei exista o speranta, datorita faptul ca se inchina lui Yahweh, adevaratul Dumenzeu, chiar daca au inca o teologie schioapa, dar musulmanii nu se inchina adevaratului Dumnezeu….
Deci, pentru evreii generației noastre care mor în necredință mai există o speranță? Se vor pocăi? Când? Există vreun purgatoriu special al evreilor?
ma refeream la speranta in aceasta viata…ei sunt mai aproape de adevar decat misilmanii…
Tim, dacă nu poți să-ți repari tastatura alege-ți una de pe internet și contactează-mă pe privat. Ți-o cumpăr și trimit eu din America :).
Păi, cu privire la Cristos, cu cât ești mai aproape, cunoști mai mult, și totuși îl respingi, cu atât ești mai departe. Nu?
Diferenta intre evrei si musulmani este uriasa si nu se pot compara o categorie cu cealalta deoarece evreii sunt poporul ales a Lui Dumnezeu, dar datorita impietrii lor (romani 11)evanghelia Domnului a ajuns al neamuri.Ei sunt cei alesi personal de Dumnezeu prin legamintul facut de Dumnezeu cu Avraam stramosul tuturor evreilor,in schimb religia demonica a falsului profet Mahomed se situeaza la polul opus.
Cred ca la fel ca si musulmanii nici evreii care nu-l recunosc pe Isus ca Mesia nu sunt mintuiti dar totusi ei nu pot fi pusi in aceasi oala cu musulmanii,cu riscul de-al face pe Dumnezeu impartial in judecata Lui, cred ca si in ochii Lui Dumnezeu este o diferenta uriasa intre cele doua categorii.Iar Apocalipsa,Ezechiel,Isaia etc vb despre intoacerea evreilor la Mesia,despre Ierusalim etc si nici decum despre musulmani sau despre Mecca sau Medina, inca o dovada ca evrei sunt mai speciali in ochii Lui Dumnezeu decat restul.
Cred ca cei care al primesc pe Domnul Isus ca mintuitor personal(Ioan 5;24) si fac voia Lui ai a Tatalui(Matei 7;21)vor fi judecati nu in vederea minturirii ci a rasplatirilor,iar restul omenirii vor fi judecati pt pacatele lor dar totusi la evreii nu vor fi judecati la fel ca si cei din a doua categorie ci mai blind,:ca si cum doi copii ati fura masina si ti-o fac zob,unul este fiul tau iar celalat este fiul vecinului….pe care din cei doi l-ai ierta din toata inima?:)
Asta este ce-a ce cred eu!
Poporul ales al lui Dumnezeu și fiii lui Avraam sunt cei ce au credință nu cei ce se trag fizic din Avraam. Din multitudinea de argumente prezentate de Scriptură citez:
Isus Cristos a spus că evreii care nu-l primesc pe el au ca tată pe diavolul.
Alegerea înainte de întemeierea lumii se aplică tuturor care au credință.
Nu discut acum escatologia și celelalte detalii, ca să rămân la subiect.
Îmi place exemplul cu mașina! Deci restul omenirii nu sunt tot creația lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu îi iubește la fel ca și pe evrei? cine este vecinul?
Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
Îi spun ”Bun Venit!” lui Eugen Matei în clubul nedumeriților (trebuie să concepem și un tricou, cât mai curând).
Acum, la modul serios, s-ar părea că în postarea lui Daniel Brânzei există, printre rânduri, și o explicație pentru această dublă măsură: alegerea din veșnicii a lui Dumnezeu. Uite, vezi bine, El a decis că evreii, orice ar face, sunt preaiubiții Lui, în timp ce musulmanii au fost – tot din veșnicie – hotărâți eternei damnări. Așa se judecă lucrurile și în problema palestiniană: creștinii palestinieni sunt un fel de credincioși second-hand, iar condiția lor în ochii lui Dumnezeu este inferioară chiar și celei a evreului ateu care decide să ”împlinească profeția” așezându-se cu toate catrafusele în teritoriile ocupate.
Acum, da, mai rămâne problema cu primii destinatari ai cuvintelor Mântuitorului: au murit de mult, așa că nu se pune. Cei de astăzi sunt toți kosher. Ne-ar putea-o garanta și John Piper și Daniel Brânzei, bănuiesc.
Eugen, este evident ca nu vei primi un raspuns la intrebarea ta, pentru ca, asa cum arati si tu, ‘argumentul’ lui PIper este stupid, unilater si, ca atare, nelegitim.
El nu face decit sa incerce a da o aparenta justificare biblica (imposibila de altfel) a islamofobiei care domina conservatorismul religios american.
Dănuț, eu nu am spus că argumentul lui Piper este stupid. Nici nu cred că Piper intenționează să dea o justificare islamofobiei (deși islamofobii îi pot folosi argumentul).
Nu toată lumea care are vederi contradictorii are și o inimă rea. Nu mă îndoiesc deloc de pasiunea lui Piper (și a celor mai mulți creștini cu vederi similare) pentru slava lui Dumnezeu. Propun să stăm în sfera ideilor teologice și să facem economie de epitete.
Eu cred ca tocmai asta incearca sa faca Piper. L-am vazut facind-o si in alte contexte. Dar, se poate sa ma insel, ca doar nu sunt Dumnezeu, si el sa nu fi avut aceasta intentie, inplicit sau explicit.
Problema nu sunt opiniile contradictorii, ci utilizarea unor pseudo-argumente biblice pentru sustinerea lor.
Oricum, retin sugestia ta de a evita epitetele. Multumesc pentru atentionare.
Reblogged this on Persona and commented:
O intrebare legitima, ca raspuns la un pseudo-argument (pseudo-biblic) al lui Piper, in incercarea lui de a da o baza biblica propriei islamofobii. Dumnezeu sa-l ierte!
Dănuț, găsesc acuzația de islamofobie și în general, abordarea ta războinică, care categorisește pe toată lumea în doar două categorii, nu tocmai la locul ei. Mă rog Domnului să-ți dea mai multă răbdare cu cei de alte păreri! :). Știi bine că cercul hermeneutic în care se mișcă cei mai mulți dualiști escatologici (cred că Dumnezeu are planuri diferite cu Israel și Biserica) are originea cu mult înainte de fenomenul islamofobiei actual, cel puțin de la Darby. Te rog ajută-mă să păstrez tonul blogului așa cum a fost intenționat de la început.
Scuze, iarasi. Am trecut cu vederea ca ceea ce scriu pe blogul meu apare si pe al tau. Poti sa stergi comentariul, daca doresti.
In rest, desigur, teologic ai dreptate. Dar asta este adevarat cu privire la opiniile dispensationaliste ale lui Daniel. Piper nu este dispensationalist, din cite stiu, ci doar hard-liner neo-reformat.
Foarte posibil că Piper nu este dispensaționalist. Nu am citit prea mult de el ca să îmi dau seama. Luna trecută am luat trei zile de concediu și am luat cu mine cartea lui Desiring God, pentru că cred că este tradusă și în română, și mă gândeam la o recenzie. Cum doar duhul este plin de râvnă… am sfârșit-o fără să mă ating de ea sau altceva de citit. O am încă pe masă, împrumutată de la bibliotecă :). Din puținul citit la subiect m-a intrigat conceptul lui de „hedonism creștin,” mai ales că am avut impresia că Piper spune că Dumnezeu ne poruncește să ne bucurăm de slava Sa. Adică, cum te poți bucura autentic de ceva pentru că așa ți se poruncește? Oricum, nu am studiat problema destul să pot zice ceva conclusiv, dar sună mai calvinist decât Calvin pentru că dă o nuanță aparte articolului 1 din Catehismul Westminster.
De data asta sunt de accord cu Eugen Matei chiar daca a trecut vremea cind ma suparam sa fiu “taliban”. Niciodata nu m-am dat in vint dupa etichete .
…iudaismul si islamismul permit ,practicantilor onesti,perceptia unui Dumnezeu intangibil…crestinismul ,corect si sincer practicat permite relationarea cu un Dumnezeu personal chiar personalizat…generatia aceasta nu e pregatita pentru o spiritualitate reala in afara oricarei religii…
Dar care-I intrebarea ?
As indrazni si eu
Om simplu in lucrarea
Deschisa de-un Evreu
Celor cu vestea buna
Si celor ce-au urmat
Celor ce vor sa spuna
Isus e imparat
Mergeti in toate lumea
Fara prejudecati
Sa raspanditi minunea
Sfintitei Lui dreptati !
Mergeti cu Bucurie
Oriunde preferati
Vestintd o’Imparatie
Iubind pe toti ca frati !
Mergeti si la Emaus
Mergeti si la Romani
Escatologic haos
Iubiti si musulmani !
Credinciosi mesianici,
Negri, Rosii sau Albi,
Surori si Frati balcanici,
Frati credinciosi Arabi,
Mergeti nu stati degeaba
Batand pasul pe loc
Cu intrebari de teapa
A cui soarta-i in joc!?…
Sunteți amabil să vă prezentați?
Am ajuns acasa…
Munca de tamplar!…
Doar ce-am stat la masa
N-am nici un habar
Ca identitatea
Mea pe internet
Imi da Libertatea
Sa scriu, cand respect
Pe toti fratii care
Evrei, Musulmani,
Au ajuns in stare
Sa-si fie dusmani
Sa-impleteasca spinii
Trandafirilor
Pe cap la crestinii
Din gradina lor…
Vin din Romania
Unii-mi spun Costel
Caut Imparatia
Lui Emanuel.
…
Sa vezi pentru mine-i (2C4me)
Nume pentru blog
Sa postezi ce-ti vine
Bucuros… Te rog
De-as putea in parte
Sa scriu cine sant
As scrie o carte
Ca-n Cer pe Pamant…
Lămurit, buștean :).
Dragă Eugen
M-am mai gândit la întrebarea ta și cred că pot ridica răspunsul meu la un oarecare nivel teologic.
Din punctul înțelegerii mele, întrebarea ta este în esență: în ce fel sunt evreii care au refuzat divinitatea lui Christos mai buni decât musulmanii care fac același lucru astăzi (dacă nu aceasta este întrebarea, iar bat câmpii).
Presupunând că am intuit bine întrebarea ta, eu aduc ca argument majoritatea cărților profetice din VT. Profeții au fost ,,trupele speciale“ trimise de Dumnezeu atunci când preoții și regii (reprezentanții rânduiți ai autorității divine) nu și-au făcut datoria. Profeții au fost trimiși la evrei când erau idolatrii în închinare (părăsiseră adevăratul Dumnezeu) și imorali în viața socială (imitau viciile popoarelor din jur).
Ce a făcut Dumnezeu cu evreii atunci când aceștia L-au lepădat (cazul alegerii împăratului Saul) ? I-a lepădat și El? NU! Dumnezeu i-a trimis pe profeți!
Dumnezeu nu a renunțat NICIODATĂ la poporul lui. Alegerea lor este la fel de sigură ca și legile naturii (Ieremia 31:35-40). Apostolul Pavel, rezumând această realitate istorică când spune:
,,Întreb dar: ,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?` Nicidecum! Căci şi eu sînt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice: ,,Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? ,,Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“ Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n’ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n’ar mai fi faptă.“ (Rom. 11:1-6).
Israelul de după Christos nu este ,,lepădat“ ca să poată fi pus alături de celelalte popoare ale lumii (musulmani în cazul nostru). Evreii n-au ,,căzut“ din planul cel veșnic. Ei doar au ,,alunecat“ vremelnic, cu anticiparea unei ,,întoarceri“ sigure:
,,Întreb dar: ,,S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?“ (Rom. 11:11-12).
Evreii pot fi vremelnic ,,o sinagogă a Satanei“ (Apoc.2:9), dar aceasta nu blochează în nici un fel alegerea lor prin har și destinul lor mesianic (adică cei 144.000 și restul Apocalipsei).
Altfel spus: îi iubim pe evrei pentru ceea ce au fost și pentru ceea ce vor fi. Oare nu putem să-i iubim dumnezeiaște (adică prin har) și așa cum sunt ei astăzi? Nu putem fi ca Ieremia, care a plăns pentru e și-a cumpărat moșie profețind vremurile bune de dincolo de pedeapsă?
Sunt oare eu prea ,,evreu“ în punctul meu de vedere ?
Daniel, ai prins bine întrebarea, dar nu-ți pricep raționamentul tău. Spui cumva că pentru că Dumnezeu i-a ales pe evrei în trecut, și va continua să lucreze cu ei în viitor, evreii de acum sunt mai buni decât arabii, chiar în stare apostată? Nu cred. Mie mi se pare că Dumnezeu tratează „even-handedly” și cu unii și cu alții. Nu vreau să ne duelăm în versete, așa că iți dau doar un citat din NT și unul din VT, din profeți, pentru că te-ai referit la ei:
Din NT:
Din VT, din Amos, prescurtez textul și iau doar un leitmotivul lui. Am ales acesta pentru că Amos este o carte specială pentru mine (Amos 7:14-15 a fost ultima mea predică înainte de a merge la seminar 🙂 ). Observă cum judecata lui Dumnezeu se aplică uniform peste toți, inclusiv Israel și Iuda:
Bottom line: Nu greșești deloc că-i iubești pe evrei, și eu îi iubesc! Greșești însă dacă nu îi iubești și pe arabi tot la fel. Căci și ei sunt chipul lui Dumnezeu și și pentru ei a murit Cristos. Alegerea și vocația evreilor este în vederea mântuirii neamurilor, adică a arabilor, a musulmanilor, a românilor, etc.. Evreii care nu-l primesc pe Mesia, Cristos, și-au ratat vocația și vor pieri ca și părinții lor în pustia aceasta. A spune aceasta nu înseamnă a spune că Dumnezeu i-a lepădat pe evrei.
Nu abordez din nou problemele de eschatologie, poate o voi face pe viitor. Până atunci, pentru că ai menționat planurile diferite ale lui Dumnezeu în istorie cu Israel și Biserica, îți dau un hint:
…Dumnezeu nu I a ales pe evrei pur si simplu…evrei sint produsul lui Dumnezeu pentru relevarea planului Sau de mintuire a omenirii ,revelat doar evreilor…
Sigur. Dumnezeu i-a “creat” pe evrei ca popor pentru mântuirea arabilor.
…daca vrei sa intuiesti taina alegerii evreilor ca popor mesianic urmareste arborele genealogic al Saraei …Avram a avut copii din trei femei de rase diferite…in planul de mintuire al lui Dumnezeu ,maternitatea si nu paternitatea joaca un rol primordial…Dumnezeu nu a revelat mintuirea prin credinta decit dupa ce casa lui Israel nu devenit maslin salbatic imprastiinduse in toate rasele si natiunile pamintului…
În planul de mântuire a lui Dumnezeu nici maternitatea nici paternitatea nu contează, ci credința. Alegerea prin credință de la Avraam vine, cum argumentează și Pavel, vizavi de Lege.
…casa lui Israel a devenit…
Uite ce frumos am discutat noi, chiar dacă , în unele privințe nu gândim la fel. Mulțumesc frumos pentru că ești o gazdă plină de har. Recunosc că-i iubesc pe evrei mai mult decât pe cei din alte neamuri. Între celelalte neamuri îi iubesc cel mai puțin pe cei care mă amenință că, dacă nu gândesc ca ei, vin să-mi taie beregata. America ne-a învățat să fim toleranți. Avem vecini din toate neamurile și căutâm să trăim în bună vecinătate. Un doctor arab l-a operat pe un frate de la noi pe care l-am vizitat ieri.
Draga Eugen, a trebuit sa rumeg puțin întrebarea și să-mi răspund cumva mie la dilema care se pune. Ca evreu am predispozitie sa tin cu evreii, insa ca evreu Baptist, sunt obligat sa fiu atent la mesajul Mesianic lasat de apostoli și de Isus insuși. Totuși as vre-a sa scot in evidență câteva puncte persoanale in ce priveste diferentierea intre creștini, evrei și musulmani.
În primul rând ar trebui să clarificăm niște termeni folosiți, pentruca avem tendința de a folosi termeni pentru care fiecare are o alta înțelegere.
Creștini – sunt cei care sau identificat istoric ca urmași a lui Cristos. In această clasă sunt amestecați toate denominațiile Creștine, indiferent de înțelegerea soteriologică prin care se ajunge la mântuire.
Evrei – aici mulți au tendința să facă referință numai la evrei ortodocși, ramura Fariseilor din zilele noastre. Din păcate se ignorează mulțimea evreilor Mesianici, a celor care din punct de vedere numerativ sunt mai multi decat Hasidici si restul grupărilor ortodoxe cu care parca ne-am indragostit, ca și cum ei ar fi singuri Evrei în existență. Greșeală de a identifica gruparea ortodoxă Evreiască (ca și cum ar fi unici evrei la care Biblia face referință), este o greșelă care ne expune pe mulți la rătăciri și ne-înțelegeri escatologice.
Musulmani – aici identitatea este mai ușor de identificat, având în vedere că mulți nu știu diferențele grupărilor musulmane, chiar ei întri ei ajungând să se omoare pentru drepturi de întâietate.
Revenind la tema de dezbatere vreau să fac următoarele puncte personale:
1. In ce privește mântuirea, toți vor merge în iad, indiferent de credința și practica pe care o au, folosindu-se de istorie, întâietate sau identitate. Fără Cristos nu este mântuire.
2. În ce privește pe Evrei, au fost, sunt si vor rămâne aleșii Domnului pe vecie. Aici nu vreau sa intru in ”doctrina înlocuirii” la care unii au ajuns să adere.
3. În ce privește pe Evreii care îl resping pe Mesia (evrei ortodocși, conservativi și liberali), vor merge în iad cu restul nepocăiților și vrășmașilor lui Dumnezeu. Nu este o altă cale specială pentru evrei să mearga în împărăția Domnului. Evreii si Musulmani sunt pe aceasi treapta soteriologica fara diferenta, fara Dumnezeu.
Planul lui Dumnezeu nu este limitat la o grupare Iudaica, ci la copii aleși a lui Dumnezeu împrăștiați în cele patru colțuri ale lumii. În numarul acestor evrei se numară și familia mea și a lui Daniel și a multor altor romani evrei care au ajuns să cunoască și să vestească pe Mesia. Din numarul acestora probabil Domnul va alege pe cei 144,000 misionari evrei, din cele 12 seminții a lui Israel. Sper și mă rog ca băiatul meu să fie invrednicit de Domnul să fie unul din cei 144,000 misionari ai Domnului.
Dumnezeu a avut și are un plan special cu Evrei. Prin ei a venit Credința, ei au fost cei care au pregătit calea, și tot ei au fost cei care au plătit și continuă să plătească păcatul neascultării. Unii din frații mei evrei încă sunt surzi și orbi să recunoască pe Mesia, însă va veni ziua cân vualul se va lua și ei vor reuși să recunoască pe Isus ca Mesia, nu numai al lor dar a intregii lumi. Shalom!
Cred că în cele mai multe privințe vedem lucrurile cam la fel. Aș vrea să precizez doar că nu sunt adeptul „doctrinei înlocuirii” dar nici adeptul unei doctrine a alegerii fără discernământ. Biserica nu înlocuiește Israelul ci biserica este altoită în Israel, ca să alcătuiască un singur popor cu Israel – Israelul lui Dumnezeu sau poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are promisiuni aparte pentru Biserică ci doar promisiuni pentru Israel, în care am fost incluși și noi, neamurile.
Asta mă face să gândesc despre Israel în termenii credinței și nu despre Israel în termeni politici. Ideea că în Istorie Dumnezeu ar avea planuri separate pentru Israel și pentru Biserică nu găsesc să aibă suport în Scripturi.
atunci mai cauta…
si cum poti sustine ca nu gasesti suport biblic, cand Scriptura vechi-testamentara, dar nu numai, este plina de indicii???? chiar asa orbire sa existe?!
ca va fi si o Imparatie fiziica, o implinire a profetiilor inca neimplinite si a partilor de legaminte neimplinite (legamantul Avraamic in ce priveste binecuvantarile materiale si fizice, legamantul Davidic, etc)!
Iar realitatea, chiar arata ca spre acolo ne indreptam..
daca nu se ia in seama ca “Israelul este ceasornicarul lui Dumnezeu”, atunci poate e nevoie sa se ceara ochelari de la Domnul!
Eu zic să mai cauți tu, tot ce vrei să găsești în Biblie, și vei găsi. Ca alții, care au găsit farfurii zburătoare și cai verzi pe pereți :).
Toate promisiunile de care vorbești – cele materiale inclusiv, sunt ale poporului lui Dumnezeu care include evrei și neamuri. Îți propun să mai citești odată Efeseni 3:4-6 și să mai meditezi asupra „Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus.” În special, consideră semnificația cuvântului „aceeași” cu privire la făgăduință.
Credinta nu a venit prin ei, caci credinta nu este un produs uman, ci e un dar dumnezeiesc!
Poate Mesia a venit lume prin ei, dar nu ca prilej de lauda, mai ales ca deocamdata ei au gafat respingandu-l! Si atunci unde ar fi lauda ptr ei?!:)
mai sa fie…nu credeam ca voi avea pamant in Israel (caci Exechiel, de ex., nu e metaforic!), si nu credeam ca voi face parte din triburile de israeliti care vor avea locul lor in Imparatia fizica Mileniala, ci credeam ca voi domni impreuna cu Hristos, ca parte dinn Mireasa!
mda…. nu stiu care e in mai mare confuzie dintre noi…. dar, fie, daca nu am un doctorat, inseamna ca eu sunt mai failibil ca dvs..:)))
ce surprize veti avea!! mai mari ca ale mele! :)))
Sigur, Ezechiel nu e metaforic, numai Efeseni.
iar Efeseni mie imi vb de binecuvantarile spirituale, in nici un caz binecuvantari fizice ale unui pamant terestru in Tara Promisa!
Spirituale că așa îți convine ție? Ce s-a întâmplat cu interpretarea „lierală” a Scripturii? Ori procedura se aplică doar la unele profeții, după conveniență?
Efeseni 1.3 si Coloseni 3.1-3 cred ca face oarescare lumina…
cred ca Evanghelia prosperitatii a aparut din cauza unei axari prea mare pe binecuvantarile pamanesti indetrimentul celor ceresti! 🙂
Sincer, ma bucur ca nu traiesc in SIUA, ca si eu deveneam la fel in gandire (am vazut asta la fratele meu!)..:)
Oh, Efeseni și Coloseni nu se aplică la evrei, numai la creștini? Evanghelia prosperității se aplică la evrei?
Dacă ai citi mai atent blogul meu, în particular posturile despre semnificația crucii, nu ai trage cu evanghelia prosperității pe aici :).
aici nu e pe ce imi convine sau nu! ca daca ar fi asa, normal ca as sustine ce spuneti dvs!
dar e vb sa nu ne facem iluzii de unde nu este posibil..caci noi avem alt destin!
http://comori.org/articol.php?item=1059
Dacă vrei, îți dau și eu vreo 50 de trimiteri la articole și cărți serioase care arat tocmai invers. Nu există nici un „adevăr dispensaționalist.” Există un singur adevăr. Dispensaționalismul a trecut demult, poate te aduci și tu puțin la zi :).
Draga Eugen,
Desi am fost si eu acolo, si am predicat cu patima ani de zile asa-zisul ‘adevar dispensationalist’ (de care m-am vindecat studiind teologie), nu incetez sa ma minunez de siguranta totala de sine pe care o manifesta adeptii acestei ‘erezii’ evangelice. Ea seamana izbitor de mult cu siguranta integristilor musulmani, sau a secularistilor/ateilor dogmatici. Doar obiectul e altul. Vorba ceia, ‘don’t bother me with facts; I have already made up my mind’.
Eu m-am întâlnit cu dispensaționalismul prima dată prin Navigatori. Trebuie să spun că în general, navigatorii au fost o binecuvântare pentru mine, dar la acest subiect nu m-au prins niciodată. Mi-am dat seama că ceva „nu bate” dar nu m-am văzut nevoit să-mi clarific acest aspect imediat, deci nu am optat nici într-un fel nici în altul. Pe măsură ce am mai crescut și am studiat mi-am dat seama că tot edificiul e bazat pe o hermeneutică șubredă, un fel de citire nenaturală a Scripturii, ca și toată strădania unor evanghelici de a forța evenimentele contemporane într-un anumit tipar scriptural, care se schimbă de la o zi la alta. Cred că nu este suficient doar să fac astfel de afirmații fără explicații, așa că dacă Domnul vrea și mă mai ține, o să bloghez și despre acestea pe viitor.
Interesant. Navigatorii cu carw eu m-am intilnit (si am fost implicat cu ei din 1977 pina in 1989) erau toti amilenisti (de obicei prezbiterieni). Eu al luat ‘microbul’ dispensationalist de Vasilica Moisescu si de la crestinii dupa Evanghelie, din care se tragea tatal meu. As fi foarte interesat sa citesc citeva postari scrise de tine pe tema dispensationalismului.
Si eu doresc niste articole pe acest subiect.
Dacă mă fac mai bine și pot sta pe scaun mai mult, o să încerc. Cred că este o problemă cu toată schema escatologică prezentată de dispensaționalism.
Multumiri ! Sanatate sa dea Tata !
Din contră, atunci când Pavel scrie efesenilor cu privire la moştenirea cerească a creştinilor, departe de a vorbi de lucruri materiale el spune: „Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos” Efeseni 1:3 bookmark document. Cât de mare este contrastul.
În timp ce scopul pentru Israel este ca acesta să fie o cale de binecuvântare către toate naţiunile, în timpul anilor de glorie ai mileniului, scopul Bisericii este unirea cu Hristos în cer. Isaia 60 bookmark document descrie foarte bine viitorul lui Israel. Apocalipsa 19 bookmark document şi 20, ne prezintă în diverse imagini viitorul Bisericii ca „soţia Mielului”.
A existat un moment bine definit în timp, când s-au sfârşit planurile lui Dumnezeu cu Israel şi când a început perioada Bisericii?
Am văzut deja că moartea lui Hristos a marcat încheierea planurilor lui Dumnezeu cu Israel ca naţiune; şi faptul că învierea Lui şi coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii au inaugurat dispensaţia prezentă. Comparaţi Fapte 2:41-47 bookmark document cu 1. Corinteni 12:13 bookmark document.
Totuşi trebuie făcute două remarci:
Mai întâi, faptul că deşi planurile lui Dumnezeu cu Israel şi-au atins apogeul la cruce, cu toate acestea El a continuat să se ocupe de ei în anumite feluri până la moartea lui Ştefan şi poate chiar până la distrugerea Ierusalimului. Planul complet al lui Dumnezeu cu privire la Biserică nu au fost descoperite în întregime chiar de la începutul perioadei prezente. El a fost revelat treptat prin apostoli, în special prin Pavel, deşi Biserica însăşi şi-a început existenţa ei comună aşa cum am văzut.
În al doilea rând, faptul că planurile lui Dumnezeu cu Israel s-au sfârşit doar pentru un timp. Mai târziu, într-o vreme încă viitoare, ei vor fi restabiliţi, şi vor fi împlinite în mod literal promisiunile glorioase făcute acestei naţiuni privilegiate. Israel a fost pus deoparte, în timp ce Biserica ocupă acum locul privilegiat. După ce Biserica va fi fost răpită în cer, Israel va fi adus din nou în centrul planurilor lui Dumnezeu.
Ştefan vorbeşte în Fapte 7:38 bookmark document despre „adunarea din pustiu”. Şi trimiterile la multe din capitolele din Vechiul Testament se referă la Biserică. Nu rezultă din aceasta faptul că Biserica exista mai înainte de a veni Hristos?
Fără îndoială că Israel era „adunarea din pustiu”. Există însă ceva în această afirmaţie care ar justifica o identificare a lui Israel cu Biserica Noului Testament? Tot astfel după cum nici folosirea aceluiaşi cuvânt în Fapte 19:41 bookmark document nu justifică identificarea adunării din acea cetate cu mulţimea desfrânată a adoratorilor Dianei.
Aplicaţia profeţiilor din Vechiul Testament la Biserică se datorează părerilor greşite a oamenilor bine intenţionaţi.
Însă este o greşeală serioasă, deoarece prin amestecarea lui Israel cu Biserica, oamenii au căutat să justifice introducerea elementelor şi principiilor iudaice în creştinism.
Vezi comentariul meu la link-ul tău anterior. Te rog să nu mai faci „copy-paste” dacă se poate. Cred că poți spune singur ce crezi, dacă poți.
Relația între biserică și Israel este o relație deosebită, în care Israelul a fost folosit de Dumnezeu ca să aducă mântuirea prin nașterea fizică a Domnului Isus în poporul Israel, un popor ajuns să fie considerat aleșii Domnului. În ciuda pierderii direcției și credinței, a respingerii pe care Evrei au avut-o și încă o mai au față de Mesia, Biserica este cea care a purtat Evanghelia până la marginile pământului.
Biserica ajunge să joage un rol exclusiv în susținerea și prezervarea învățăturilor Evangheliei, ajungând în final să re-evanghelize-ze poporul lui Dumnezeu. Biserica și poporul Evreu sunt două identități care au fost folosite și sunt folosite pentru niște timpuri speciale (in opinia mea).
Perioada apocaliptică, după răpirea Bisericii, ajunge să fie predominată de prezența Evanghelică a poporului Evreu, a cei 144,000 de misionari evrei Mesianici, 12 din fiecare seminție. La ora actuală vedem o răceală și indiferență a cea ce identificăm ca popor a lui Dumnezeu, mulți uitându-se la grupările Hasidice și ultra-ortodoxe, uitând de mulțimea de evrei imprăștiați în jurul lumii, mulți dintre ei în bisericile Domnului.
În înțelegerea mea umilă, Dumnezeu sa folosit de cele două identități în planul soteriologic de mântuire a celor aleși de El din veșnicii, fie evrei fie dintre neamuri. V-om afla mai multe când v-om ajunge la veșnicii, deocamdata, Scriptura ne îndeamnă să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Shalom!
Dispensationalismul
Imnul epocal,constant,
Sub-mineaza Crestinismul
Prin pesimism Protestant
Extinzanduse-n gandirea
Naturala, de pe jos,
Sabotand Buna-Vestirea
Adevarului-Cristos:
Tot Pamantu-l cucereste
Iubirea semenilor,
Onoarea nu vestejeste
Nici azi nici in viitor!…
A paralizat Mireasa
Leului,Rege si Miel
Izgonind victorioasa-i
Stare in Emanuel,
Timpul te-a furat, cu el…
Pingback: Opinie privind „A Common Word” și Răspunsul de la Yale (2): despre păcatele de comitere | Chibzuieli