Uite așa, stau la masă și ascult foarte atent, pentru a nu știu câta oară, răspunsul lui John Piper la A Common Word, ca să pregătesc postarea următoare la temă, postare pentru care probabil voi mai pierde și dragostea altora, pentru că a unora deja am pierdut-o cu unele postări anterioare.

Ajung pe la minutul 8, unde Piper argumentează pe baza a Ioan 8:42ff că întrucât musulmanii nu l-au primit pe Isus în mod clar și explicit ca jertfă pentru păcate, ci l-au respins, ei nu-L cunosc, nici nu-L iubesc pe Dumnezeu. Ca atare, nu există nici o bază comună între creștini și musulmani în dragostea de Dumnezeu (și de aproapele), și tot documentul este falimentar pentru că presupune o astfel de dragoste comună celor două religii.

Ioan 8 sună cam așa:

Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. (Joh 5:42-43 CNS)

John Piper sună cam așa (vezi min. 8ff)

OK, fain. Stau și cuget profund asupra acestor ziceri..

Cum stau și cuget, computerul… ding! Nou mesaj de email. Îl deschid..

Văd postarea lui Daniel Brânzei – preluată de pe Facebook, cu un dialog despre bucuria unor evrei militari la sosirea sulurilor Torei în unitatea lor. Hmmm… vreun complotul a doi evrei-creștini-baptiști-români (Branzai și Obeadă 🙂 )… pentru ce? Ce urmăresc?

Cum mintea mi se mișcă între argumentul lui Piper și postarea lui Daniel despre bucuria evreilor, care ar trebui să fie și a noastră, a creștinilor, nu pot să nu fiu izbit de contrast… De ce nu citim textul din Ioan a fel pentru evrei (cărora le-a fost adresat în mod direct) ca și pentru musulmani? Dacă am face-o, argumentul lui Piper ar suna cam așa:

Pentru că evreii (ca și musulmanii) nu-l primesc pe Cristos, ei nu au dragoste de Dumnezeu. Nici nu-L cunosc. Așadar, între evrei și creștini nu există nici o bază comună în a acționa în lumea noastră în dragoste de Dumnezeu și de aproapele. Dacă cineva nu-l primește pe Cristos în mod explicit ca Mesia, Mântuitorul, acea persoană – musulman, evreu, hindus, român sau turc, sau orice altceva – nu-L iubește pe Dumnezeu. Dar mai presus de toți, pentru că Isus Mesia nu a venit nici la musulmani, nici la hinduși nici la budiști mai întâi, ci la evrei, evreii nu-L iubesc pe Dumnezeu.

Acum, sincer, eu nu cred că evreii nu-L iubesc pe Dumnezeu (în afară ce cei atei). Dar sunt confuz de tot. De ce citim Biblia într-un fel pentru unii oameni și altfel pentru alții? De ce avem două măsuri pentru două categorii de oameni?

Și colac peste pupăză, un verset din Scriptură îmi sare în față:

Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri, sunt o scârbă înaintea Domnului. (Pro 20:10 CNS)

Vă rog, fie-vă milă, poate cineva să mă ajute să pun toate acestea împreună înainte să o iau razna? Mulțumesc frumos.

Advertisements