Adică nu chiar pe linia moartă, ci pe linia de așteptare… Înainte de a spune cum am ajuns acolo trebuie să să menționez că Sâmbătă m-am trezit cu o surpriză. Elders (presbiterii) Smart și Cho au sunat entuziaști la noi la ușă. Când am deschis, mi-au înmânat bucuroși o Carte a lu Mormon în limba română (Un alt Testament a lui Isus Hristos, cum îl numesc ei), cu un flururaș invitându-mă la festivalul de toamnă la ei la biserica, care avea loc la ora 6:00 pm. Astfel de festivaluri se organizează la biserici mai ales pentru copii, să contracareze febra de Halloween. Nu am mers. Serviciul lor de duminica la care am fost invitați în repetate rânduri se suprapune jumătate cu prima noastră slujbă de biserică, jumătate cu ce-a de-a doua. Să îi vizitez, ar trebui să renunț o duminică la slujba noastră, și nu m-am putut motiva încă… Deci, cum am ajuns pe linia de așteptare?

După cum am stabililit la întâlnirea precedentă, ne-am întâlnit din nou Miercuri, la 7:30. A venit și Maria (nume fictiv) din nou cu elders Cho și Smart. Înainte de vizită am citit Cartea lui Moroni de două ori și mi-am luat niște referințe pe o bucată de hârtie cu observații personale. Au apreciat. Eu am zis că dacă ceva mertă să fie făcut, mertită să fie făcut cum trebuie.

Ca să sparg gheața, am întrebat ce părere au despre Evanghelia după Ioan. Au ridicat din umeri și au spus ceva de genul „este scriptură,” adică am găsit ce era de așteptat. Punctul cel mai important a fost că mi-au arătat cum după înviere Isus s-a arătat ucenicilor. Deci, este normal că El continuă să se arate și astăzi celor pe care îi iubește să lămurească lucrurile când ei sunt în confuzie. Așadar, nu e de mirare că s-a arătat și lui Joseph Smith. Mormonii cred în revelația continuă, deci Isus și apostolii se arată și astăzi, și de fapt ei au venit la Joseph Smith și și-au pus mâinile peste el, ca să restaureze preoția Aaronică (prin Ioan Botezătorul), și cea a lui Melhisedec (prin Iacov, Petru și Ioan). Ba chiar arătându-se în America Isus a dus revelația mai departe, arătând că Dumnezeu Tatăl are un trup.

Eu am răspuns că așa este, Isus s-a arătat în mod repetat timp de patruzeci de zile după înivere, dar apoi s-a înălțat la cer și la plecare îngerul a spus că va reveni în același fel, pe norii cerului, și toți îl vor vedea. În plus, revelația adițională este în contradicție cu revelația anterioară, revelația nouă este falsă, pentru că Dumnezeu nu se contrazice pe sine.

Să schimb subiectul, am întrebat ce cred despre începutul evangheliei după Ioan. Elder Smart a spus că arată divinitatea lui Isus. „Dar de ce se folosesc astfel de termeni?” am întrebat eu. El era cuvântul/logosul? Am început de aici să vorbesc despre audiența greacă a evangheliei, conceptul de logos la greci, semificația mesajului lui Ioan, faptul că nimeni n-a văzut vre-odată pe Dumnezeu, cum zice în Ioan, și am intrat în doctrina trinității. Apoi am arătat de ce dacă Tatăl are un trup și Isus are un trup, aceasta e radical diferent de Scripturi (atât VT cât și NT), de învățătura creștină, și că acesta este ca un fel de politeism. Practic, am predicat pentru vre-o cinci minute – nu cred că elder Smart, care conducea grupul, a fost prea fericit că am preluat conducerea. Oricum, reacția lor la predica mea a fost destul de tipică. De regulă, când ridic întrebări logice nu primesc răspunsuri logice directe înapoi. Cumva discuția e direcționată în altă parte. Așa s-a întâmplat și în acest caz.

Citat din manualul de pregătire a misionarilor mormoni

Discuția a fost mutată asupra experienței mele cu cartea lui Moroni. Am răspuns că este o carte scrisă într-un limbaj simplu, că are poate cel mult trei teme teologice majore (ordinare, botez, experiența mântuirii sau un fel de ordo salutis). Oricum, am remarcat că este plină de citate biblice… și aici este probema. Ca exemplu, am luat următroul pasaj din carte pe care l-am comparat cu cel din Biblie (am folosit King James):

Moroni 7:45. And charity suffereth long, and is kind, and envieth not, and is not puffed up, seeketh not her own, is not easily provoked, thinketh no evil, and rejoiceth not in iniquity but rejoiceth in the truth, beareth all things, believeth all things, hopeth all things, endureth all things.

1 Corinthians13:4-7 Charity suffereth long, and is kind; charity envieth not; charity vaunteth not itself, is not puffed up, Doth not behave itself unseemly, seeketh not her own, is not easily provoked, thinketh no evil; Rejoiceth not in iniquity, but rejoiceth in the truth; Beareth all things, believeth all things, hopeth all things, endureth all things.

Problema ridicată de mine: 1 Cor 13 a fost scris în secolul 1, în ținutul Mediteranean. Moroni 7:45 a fost scris, după ei, pe la anul 400, în America, de cineva care n-a avut absolut nici un contact cu lumea de peste ocean. Am argumentat că în fiecare carte din Biblie personalitatea autorului se păstrează și este transparentă din stilul cărții, iar când se folosesc citate sau referințe la profeții din VT, autorii au avut VT. Dar ei pretind că Moroni 7:45 și 1 Corinteni 13 au fost concepute total separat, pe două continente, la 300 de ani distanță unul de altul. Cu toate acestea, relația dintre texte este atât de evidentă.

Concluzia mea: Cartea Moroni NU fost scrisă la anul 400 de cineva care nu a avut nici o cunoștință de Epistola lui Pavel către corinteni. Cartea Moroni a fost scrisă de cineva care a fost bine versat în Biblie, a citit-o îndelung, a cunoscut-o, și a folosit limbajul ei. Versetele comparate mai sus sunt doar un exemplu, orice cititor cunoscător al NT va vedea înrudirea în mai multe locuri, imediat, citind cartea Moroni. Concluzionez deci că cel mai probabil cartea Moroni a compusă și scrisă de Joseph Smith la anul 1830. O analiză literară elementară arată aceasta.

Cu asta, cred că i-am descumpănit puțin. Un răspuns a fost încercat fie argumentând că Isus s-a arătat în America (dar cu mai bine de 300 de ani înainte de cartea Moroni), deci și autorii NT și cei din America au învățat din aceeași sursă. Oricum, aceasta nu explică personalitatea lui Pavel în scrierile lui Moroni. De asemenea, au afirmat ei, evreii care au emigrat în America au avut cărtțile profetice ale VT. Adevărat, dar ei au emigrat la anul 600 î.Hr., deci nu au avut NT.

Până la urmă, tot Maria a reușit să întoarcă discuția. Trebue să spun că în cele două întâlniri Maria a fost mai ageră și mai pricepută decât elders-șii pentru că ea a răspuns și mai direct întrebărilor, și mai creativ. Deci, ea a venit cu ilustrația următoare.

Dacă cineva îți face cadou o mașină frumoasă, nu te apuci să o demontezi ca să veizi părțile de motor ci te urici în ea, o conduci, și te bucuri de ea, și veizi cât de bună este. Așa să fac și eu cu ce mi se prezintă, a zis Maria. Răspunsul meu a fost că în ziua de azi, avem standarde bune pentru mașini, și pot avea încredere că o mașină nouă și frumoasă este și bună, nu se va strica. Dar dacă cineva îmi aduce o mașină făcută de ei într-un hambar, eu nu o iau pe autostradă la viteză până nu mă asigur că are cel puțin frâne care funcționează. Așa că eu „ridic capota” la religia mormonă, nu sar în ea. Am râs cu toții.

Mai redau o ilustrație, practică, dată tot de Maria. La un moment dat, ca să-mi explice de ce trebuie să devin mormon, ne-a pus pe toți să spunem ce concepte am folosit în discuțiile noatre până acum, și ea le-a scris pe o hârtie. Concepte ca: Dumnezeu, biserică, Scriptruă, botez, natura umană, etc.. Apoi, ea a rupt hârtia în bucățele și le-a aruncat pe jos. Eu a trebuit să strâng o parte din ele, ea o parte. A trebuit să cititm apoi ce aveam fiecare, și nimic nu era complet. Morala: așa este și cu religia creștină, a spus Maria. Frânturi de adevăr sunt prezente în toate confesiunile creștine, doar toate sunt total deficiente și incomplete. Numai Joseph Smith și Mormonii au primit ungerea și biserica a fost restaurată prin ei. Mormonii fac o distincție radicală între reformă și restaurare (spre deosebire de Protestanți/Neo-protestanți). După ei, reforma a ceva corupt nu se poate face. E nevoie de restaurare totală.

Răspunsul meu a fost că mulți fac la fel cu Biblia. O rup în bucăți pe versete scoase din context și apoi pun împreună ca pe un puzzle, cum vor ei. Am concluzionat eu, așa a făcut și Joseph Smith. A făcut puzzle-ul lui și vor să spună că acesta este cel adevărat. Cu alte cuvinte, am continuat eu, a venit un copil de 17 ani, cititnd prin niște pietre lucioase niște plăcuțe de aur ascunse în pământ pentru sute de ani, sau a citit în cristalul ghicitorului și eu trebuie să cred că el a restaurat adevărata biserică? Nu cred că s-au așteptat să îi confrunt atât de direct, dar oricum, și de data aceasta discuția a rămas în termeni amicabili.

Către sfârșit, a fost din nou foarte clar ne deplasăm în direcții opuse. Ce este de făcut? Eu am spus că nu are rost să ne întâlnim imediat. Avem informația necesară să ne contactăm reciproc. Oricine are ceva de întrebat despre celălalt va lua inițiativa să facă contactul.

Cu aceasta, închei deocamdată cronica despre mormoni. Nu cred că se poate face ceva mai departe decât în mod mai personal (discuții în doi mai degrabă decât în grup – dar ei nu acceptă așa ceva), fără a publica pe internet decât dacă intervin motive suplementare.