Începând cu vre-o duă întâlniri în urmă prietenii mei mormoni iau notițe cu atenție, ca să se asigure că nu uită întrebările mele. La ultima întâlnire au preluat cele patru întrebări din întâlnirea precedentă fără vre-o ordine anume. Răspunsurile m-au lăsat gură cască (nu vă faceți probleme, mi-am revenit, și am închis-o până la urmă), și au confirmat tot felul de lucruri care le auzisem de ici, de colo despre mormonism. Iată pe scurt răspunsurile:

1. Natura lui Dumnezeu. Sunt trei persoane (cuvântul folosit a fost „personage,” bănuiesc, să arate distincția, caracterul lor special). Tatăl, Fiul – Isus Hristos și Duhul. Tatăl și fiul sunt persoane „în carne și oase” (literal, în „flesh and bones”). Spiritele noastre au preexistat cu Tatăl, născute din el, după cum zice și savantul dintr-un videoclipul următor.

Noi suntem în mod literal fii șii fiice spirituale ale Tatălui. De aici discuția a mers în două direcții. Prima, am explicat de ce eu cred că ei nu sunt creștini – dumnezeul lor nu este Dumnezeul creștin. A doua, a decurs approximativ cam așa:

– Eu: „Dacă Tatăl este în mod literal tatăl nostru, înseamă că tatăl a avut sex în cer, și așa s-au născut spiritele oamenilor? ”

– Mormonii: „Posibil!”

– Eu: „Cu cine a avut sex?”

– Mormonii: „Nu știm. Noi nu știm tot.”

Nu puteam evita întrebarea care plutea în aer… Am explicat că nu vreau să ofensez sau să fiu nepoliticos, dar dacă așa stau lucrurile, cosiderând că dumnezeul lor are sex și că tocmai este pe rol un process destul de popularizat de poligamie a unui lider dintr-o sectă mormonă, aș vrea să știu care este poziția lor față de poligamie. Răspunsul a venit reșede că biserica lor a dat un decret clar împotriva poligamiei (îl citisem), și cu gesturi de dezgust mi s-a spus că cei ce practică poligamia sunt din secte pe care nici ei nu le știu prea bine și nu au nimic de-a face cu biserica mormonă. N-am insistat.

Următorul pas a fost să mi se explice că ei practică o căsătorie eternă cu o singură soție, și aceasta se practică numai în anumite temple care sunt răspândite pe întreg pământul. Am întrebat ce se întâmplă dacă o soție moare și soțul este tânăr. Răspunsul este că se poate căsători din nou, și poate avea din nou ceremonia specială a căsătoriei eterne, la templu, cu a doua soție. Nu m-am putut abține… Am zis că Isus a spus că după înviere oamenii nu se vor căsători ci vor fi „ca îngerii,” dar la ei, ce se va petrece în cer cu cel ce a avut două astfel de căsătorii? Va fi un soț cu două soții? Poligamie în cer? Răspunsul: „Nu știm. Noi nu știm tot!”

A trecut puțin până să-mi revin din golul ce mi se pusese în stomac când am auzit că dumnezeul tată al mormonilor are sex în cer… Oricum, am fost îndemnat să nu am prejudecăți, să am o minte deschisă, să citesc cartea lui Mormon, și să fiu deschis ca duhul să mă convingă…

2. Natura umană. N-am discutat prea mult despre asta. Discuția despre Dumnezeu a fost destul de convingătoare pentru mine ca să mai insist pe acest subiect.

3. Tăblițele aurii. Întrebarea mea a fost unde sunt acum aceste tăblițe acunse de Moroni în pămât cu mai bine de un mileniu și jumătate în urmă. și arătate profetului Joseph Smith, ca să traducă cartea lui Mormon de pe ele. Răspunsul a fost scurt și convingător și de data aceasta. După ce Joseph Smith a tradus cartea lui Mormon, Moroni, care i s-a arătat lui Smith în vedenii, le-a luat cu el. „How convinient,” am zis. Deci, cartea lui Mormon conține o anumită istorie de pe continentul American dintr-o perioadă în care nu avem absolut nici un text paralel și nici o posibilitate de a o plasa în context… M-am gândit la natura Bibliei, la cercetările arheologice despre aceasta, la criticismul istoric-literar la care este supusă… Ce simplu este în Mormonism! Trebuie să citesc cartea cu credință, duhul mă va convinge, și nu există absolut nici o problemă sau contradicție pentru cel ce primește această convingere… Dacă o fac, nu voi avea nici o problemă cu faptul că dumnezeu tatăl are sex în cer, sau orice altceva mi se servește din cartea lui Mormon.

Iată un beneficiu imediat al experienței mele cu mormonii: acum știu și mai bine de ce nu voi aborda Biblia niciodată așa! Deși, până la urmă și unii creștini abordează Biblia la fel. Dacă scrie în Geneza 1 că Dumnezeu a creat totul în șase zile, acum 6000 de ani, ce contează ce zice știința. Știința e greșită – cine are credință știe mai bine. Desigur, în Geneza 2 scrie că Dumnezeu a creat totul într-o zi, dar asta e o altă chestiune, nu este timp de ea aici, poate pe viitor.

4. În sfârșit, genetica. Să reamintesc întrebarea. Mormonii suțin că unii evrei au traversat oceanul la anul 600 î.Hr. și din evreii emigrați se trag indienii americani, care au avut profeții lor (de aici cartrea lui Mormon). Isus s-ar fi arătat acestora după înviere. Întrebarea mea a fost că dacă indienii americani se trag din evrei, genetica de astăzi ar dovedi-o foarte simplu; cum se face că nu o dovedește? Răspunsul a fost scurt și simplu din nou: „nu știm când și cum, dar s-a produs o schimbare.” Desigur, aceasta nu este o problemă pentru cine are credință.

O bună bucată de timp am discutat o altă întrebare ridicată de mine. Din moment ce există atâtea paralele între creștinism și mormonism, ce este rău cu a fi creștin? Nu este suficient? Ce au mormonii și creștinii nu au? Raspunsul: „autoritatea apostolică și profetică.” Aceasta s-a pierdut cu totul după generația apostolilor și a fost re-instaurată cu Jesepth Smith, peste care si-au pus mânile apostolii din nou. Nu îmi mai amintesc detaliile, dar în orice caz, i s-au arătat Petru, Ioan, nu mai știu cine – toți apostolii mai importanți – și și-au pus mânile peste el, și astfel autoritatea profetică a fost refăcută doar la mormoni. Sunt două linii de comunicare cu Dumnezeu: direct prin rugăciune personală și prin ierarhia apostolică și profetică a mormonilor. Și astfel, numai devenind mormoni suntem OK.

Mă opresc aici cu relatarea, multe detalii pe care le-am discutat nu sunt necesare. Cred că imaginea este destul de bine conturată.  Mă întreb însă, încotro o iau de aici?